Istoric

O veche legendă ne povesteşte că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, pe când pământul Moldovei era trecut prin foc şi sabie de hoardele otomane, un biet moldovean, gonit de cruzimea turcilor, împreună cu numeroasa-i familie a luat drumul pribegiei, căutând un loc liniştit pentru viaţă. Soarta i-a adus într-un amurg de seară la un izvor cu apă limpede şi rece, ce-şi alina apele la poalele a trei copaci nemaipomenit de viguroşi. Murmurul izvorului, freamătul copacilor, liniştea din jur le-a îngânat cântecul de leagăn. Bietului om i s-a arătat în vis un înger ce-i spunse să se aşeze cu traiul aici. Roata vremii se rotea, firul istoriei se depăna, aducând cu sine noi familii aici, astfel dând naştere localităţii Copăceni, denumirea căreia vine de la cei trei copaci seculari (azi cel mai mare cartier din oras). Către anul 1779 în procesul congruenţei a trei localităţi apropiate: Copăceni,Ivanuşca şi Nigoreni s-au conturat hotarele noii localităţi ce va purta denumirea de Râşcani.

Către anul 1856 localitatea prosperă şi pentru a valorifica în continuare pământurile la periferia moşiei sunt împroprietăriţi cu pământ colonişti germani. Tot în această perioadă pe malul stâng al râuleţul Copăceanca este construită o biserică din lemn, apoi în 1858 din banii boierului Gheorghe (Egor) Râşcanu a fost construită din piatră biserica Adormirea Maicii Domnului. Către sfârşitul sec. 19, tot graţie boierului Gheorghe (Egor) Râşcanu, după cum menţionează editorialul alolingv „Sbornic Besarabscogo zemstva”, în anul 1868 la 15 mai este construită o staţie poştală, cu un an mai târziu în octombrie este construită o şcoală publică pentru băieţi. În anul 1871 prin susţinerea financiară a lui Gheorghe (Egor) Râşcanu şi iniţiativa medicului de zemstvă Clinovschi este instituit un spital cu 20 de paturi, iar în 1874 a fost deschisă şi o şcoală dumnicală de meserii. În anul 1886este începută construcţia clădirii gimnaziului „M. Eminescu” din localitate după proiectul unui arhitect din Sankt-Petersburg. Gimnaziul a fost deschis la 1 iulie 1913. Astăzi în această clădire îşi are sediul Liceul teoretic „L. Damian”.

La începutul secolului XX era centrul volostei cu acelaşi nume. În 1902 avea 305 case, cu o populaţie de 1925 suflete; 630 vite mari cornute şi 130 cai; o biserică cu hramul Sf. Mihail; şcoală elementară bisericească, unde se învaţă ruseşte; o şcoală de meserii: un spital pentru bolnavi. Ţăranii posedau pământ de împroprietărire 770 desetine. Proprietarul satului, d. E. Râşcan-Derojinski, posedă aci, la Răcăria şi Nagoreni, peste 6860 desetine pământ.^[5]

Pe parcursul anilor 60-70 se constituie un şir de întreprinderi industriale: fabrica de brânzeturi, combinatul de panificaţie, fabrica de uleiuri eterice, fabrica de confecţii, staţie avicolă de incubaţie, punct de colectare a tutunului. La Râşcani funcţionau 5 organizaţii de construcţii, coloana de transport auto ATB-17, coloana itercolhoznică de transporturi auto „Colhoztrans”, asociaţia raională „Moldplodovoşiprom”, tipografie etc. În 1975 producţia de marfă a constituit 4,8 milioane ruble, beneficiul - 1,1 mln ruble; producţia globală - 3,0 mln. ruble, inclusiv, culturi tehnice - 1015 mii ruble, creşterea animalelor - 1515 mii ruble, cereale - 610 mii ruble, pomicultura - 147 mii ruble, legumicultura - 119 mii ruble, venitul net - 338 mii ruble. La Râşcani se află sediul colhozului „Lenin”, gospodăria dispunea de 69 tractoare, 19 combine, 24 autocamioane.^[6]

În anii 1970 la Râşcani funcţionau 2 şcoli medii, o şcoală de 8 ani, şcoală de muzică, şcoală sportivă, şcoală de arte plastice, 5 creşe grădiniţe, un cinematograf, 4 case de cultură, 2 cluburi, casă a pionierilor şi elevilor. În domeniul medico-sanitar activau un spital raional cu 260 de paturi, spital fizioterapeutic cu 100 paturi, policlinică, 4 puncte medicale. Sfera serviciilor în anii 1970-80 era reprezentată de magazine, restaurant, 4 cafenele şi ospătării, hotel etc.^[6]

La începutul anilor 90 îşi deschide uşile Muzeul etnografic din localitate.